- reluctánţã
- s. f., g.-d. art. reluctánţei; pl. reluctánţe
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
reluctánţã
Look at other dictionaries:
reluctanţă — RELUCTÁNŢĂ, reluctanţe, s.f. (fiz.) Mărime egală cu raportul dintre tensiunea magnetică de a lungul unui circuit şi fluxul magnetic care străbate circuitul. ♢ Reluctanţă specifică = reluctivitate. – Din fr. réluctance. Trimis de IoanSoleriu,… … Dicționar Român
reluctivitate — RELUCTIVITÁTE, reluctivităţi, s.f. (fiz.) Reluctanţă a unei substanţe omogene şi izotrope; reluctanţă specifică. – Din fr. reluctivité, engl. reluctivity. Trimis de LauraGellner, 07.07.2004. Sursa: DEX 98 RELUCTIVITÁTE s. (fiz.) reluctanţă… … Dicționar Român
reluctant — reluctánt adj. m., pl. reluctánţi; f. sg. reluctántă, pl. reluctánte Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic RELUCTÁNT, Ă adj. refractar, recalcitrant, îndărătnic. (< engl. reluct … Dicționar Român
